Drept urmare azi dimineata la 5 dimineata mi-am pus rucsacul in spate si hop-top la autobuz catre Nehoiu.
Numai gandul prajiturilot facute de mama mai aveau putin si ma faceau sa ma dau jos din autobuz si sa o iau la fuga sa ajung mai repede acasa. Acum si eu sunt un pic nenorocit profit de dragostea mamei (ca de sunt singurul "odor" al ei) saraca doar sa ma vada ca zambesc un pic si imi face orice imi vrea inimioara. Dar nu ma lasa inima sa ii fac asa ceva ca e si ea obosita de la scarbiciul asta al ei.
Oricum desii e frig nu e nicaieri ca acasa.
4 comentarii:
Intradevar nicaieri nu e ca acasa. Sa iti priasca pauza si la fel si prajiturile mamei despre care ceva imi spune mie ca sunt delicioase si dementiale.
@ Anonymus : "tru" geniale prajituri si ms de urari sper sa ma mai pun si eu pe picioare
Tu zambeste astazi si ai sa te pui pe picioare poate maine sau curand.
@ Anonymus: tot ce e posibil.. mai vedem .. oricum ms de incredere :)
Trimiteți un comentariu