Nu stiu cum sa ii zic

Nu ştiu ce am azi, nu am fost eu toată ziua, de dimineaţă m-am trezit "intors" şi înca mai sunt,
Am avut cea mai de căcat zii posibilă şi nu e vorba de muncă sau ceva de genu ăsta pur şi simplu m-am trezit nu neapărat deprimat ci nu ştiu scârbit de tot de viaţa mea, de ţara asta, de sef, clienţi, de tot.
Îmi venea să mă opresc în cea mai aglomerată intersecţie şi să urul din toti răruchii "m-am săturaaaatt!!!".
Nu ştiu cum să explic sentimentul ce îl am de azidimineaţza mă simt mult prea mic si neîmportant şi parcă nu îmi încap în piele, ceva nu îmi mai ajunge, ceva îmi lipseşte, vreau ceva dar nu ştiu ce.

Dracu să mă ia! Cine mi-a mai pus cap pe umerii să gândesc? Cine mi-a dat sentimente şi vise şi sperante? Mi se pare ironică, dacă nu chiar sadică treaba cu visele si sentimentele, la ce să ai sentimente daca nu le poţi spune fară sa fii prejudecat, de ce să ai vise dacă nu ţi le poţi îndeplinii , să fii nefericit toata viaţa în alergarea unui căcat de vis, să alergi dupa cai verzi pe pereţi?! Fuck it!

Îmi vine să mă anesteziez cumva total, fizic cât şi mental, să nu mai simt nimic să nu mai simt durerea, oboseala, să nu mai gândesc, să fiu o legumă, să fiu o plantă urât mirositoare de care nimeni nu se apropie. Să las pe toata lumea în pace şi să fiu lasat în pace.

E ciudat ştii, vreau să fiu lasat în pace ca un cactus în desert, dar parcă aş vrea să aud pe cineva zicând lasă mai că ai şi tu rostu tău , nu eşti aşa inutil cum crezi. Parcă vreau să aud "mă prostule nu eşti tu cine ştie ce, dar eşti, însemni ceva pentru cineva, pentru ceva".

Nu ştiu ce să zic ori o iau încet încet razna, ori am nevoie de câteva zile de concediu, ori un şoc să mă trezească la realitate şi să mă facă sa ignor ceea ce simt, ori o îmbraţişare,ori o palmă zdravănă.
Dracu ştie ce imi trebuie, dar ştiu că ceva îmi trebuie, ceva îmi lipseşte.